Marian Buhnici

Nu aruncati banii in stanga-dreapta asa cum fac si oamenii cu fluturasii vostri. Daca nu intelegeti care e scopul lor nu ii mai faceti. Ingramaditi o grama de informatii pe o hartiuta mica, insipida si inodora; le dati cateva teancuri unor oameni cu fete triste si plictisiti sa ni le bage noua in nas la contul strazii sau gura de metrou.

Fluturasul este foarte puternic daca e folosit cu cap. El este o unealta de a porni o conversatie, chiar si de cateva secunde. Puneti oamenii aia care va imprastie materialele sa le spuna oamenilor cu zambetul pe buze ce promoveaza in timp ce dau fluturasul: “Veniti in piata! Avem morcovi proaspeti.”. Daca cineva chiar e interesat de morcovi, va pune mai multe intrebari, se va uita repede pe fluturas sa vada unde e taraba, de unde sunt morcovii si altele.

pe Twitter:

cum e neogen diferit de hi5 respectiv facebook? cum sa ne pozitionam relativ la acestea?

Mai intai trebuie sa te intrebi ce sunt hi5, Facebook sau alte servicii de genul asta. “Retele sociale” este cel mai probabil raspuns, dar defapt trebuie inteles cum le vad oamenii care le folosesc. Pentru ei, “hi5 este locul unde urc pozele cu mine pentru a le arata prietenilor” (presupun, nu am cont hi5) iar “Facebook este locul unde vreau sa imi adun toti prietenii“.

Neogen este deja un serviciu cu un numar serios de utilizatori, daca ei vin acolo pentru un anumit lucru iar mai tarziu nu il gasesc, sau il gasesc complet diferit, poate nu vor mai fi la fel de multumiti.

Astfel, eu cred ca pozitionarea Neogen trebuie facuta in functie de utilizatorii pe care ii are deja. Iar daca nu se vrea asta, atunci trebuie asumat riscul de a pierde anumiti utilizatori pentru a castiga altii.

Parerea mea, mai ales ca imi doresc cartea asta de ceva timp.

Later update: Am castigat cartea.

Acum ceva timp era o psihoza cum ca ne sunt urmarite toate actiunile, nu mai avem intimitate, ne sunt ascultate telefoanele, citite mailurile, samd. Dar stai, ce vorbesc, inca exista aceasta psihoza. Dar in celasi timp se dezvolta in paralel un alt fenomen. Noi VREM sa stie lumea tot ce facem, scriem tot ce facem pe Twitter, de aratam pozitia fizica pe site-ul personal, scriem tot ce gandim pe blogul personal, punem poze si filmulete cu noi pe diferite site-uri.

Pe langa toate astea, unii oameni sunt de acord sa li se implanteze chipuri care sa le dea diferite informatii legate de sanatatea lor si nu numai. Lucruri pe care nici nu ne gandeam ca o sa le facem vreodata, nu am fi fost de acord cu ele, le facem acum din proprie initiativa. Vrem sa se stie despre noi, vrei sa aratam unde suntem, vrem toate aceste lucruri si facem tot posibilul sa se afle.

Asta e partea cea mai infricosatoare. Vrem.